“Mulțumesc, dar nu mai vreau”. Nu impune oamenilor să te aștepte!

La început aștepți ceva… Aștepți mult timp. Crezi, speri, verifici poate deja s-a întâmplat sau se va întâmpla în curând. În funcție de circumstanțe, de ceea ce aștepți…

Şi apoi vine sentimentul – “mulțumesc, dar nu mai vreau”. O înțelegere calmă, că chiar dacă se va întâmpla acest lucru, deja nu te vei mai bucura atât de mult ca atunci când așteptai, nu vei mai putea accepta. De aceea, mulțumesc, dar nu mai vreau. Deci acum e aşa… după toată așteptarea – nu mai vreau. Şi nu, nu sunt capricioasă. Nu manipulez, nu încerc să-mi cresc valoarea. Pur şi simplu – nu.

Şi nu contează că cineva a înțeles, a decis, a conștientizat și în sfârșit e gata. Înainte trebuia să te gândești. Înainte. Trenurile pleacă, avioanele zboară, iar oamenii încetează să mai aștepte. Toţi? Da, toţi. Și nu-mi spune că aşa sunt circumstanțele, ce nu înțelegi? Înțeleg. Accept. Dar nu mai vreau.

Te vei uita la acestea şi te vei gândi: nu-ţi este groază? Să-ţi îngropi visurile? Nu, nu mi-e groază! Pentru că visul ofensat de așteptarea îndelungată, deja nu mai este vis. Din el a plecat toată energia. 

Eu aş întreba mulți oameni şi chiar pe sine uneori: de ce credeți că cineva vă va aștepta? Cât timp, de câte ori să aștepți şi să tot aștepți, de unde aveți această convingere că meritați? Că timpul petrecut cu tine, e atât de valoros pentru cineva, încât nu va găsi cu ce să-şi umple viaţa reală? Știți, chiar şi cea mai mare iubire se poate termina, dacă vei înșela așteptările celeilalte persoane. Dar ce să mai spui de prietenie, muncă?

De aceea, nu fă oamenii să te aștepte. E destul de neplăcut să auzi ca răspuns “mulțumesc, nu vreau”. Să simți în interior un gol, în loc de speranță – nu e prea plăcut.

Autor: Ş. Elena

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!