IATĂ de ce Persoanele Traumatizate nu-şi pot îndeplini dorințele…

Înainte de a începe terapia, eram interesată de practici ezoterice, cum ar fi „îndeplinirea dorințelor”. Vroiam să înțeleg, de ce la unii funcționează, iar la alții nu. Şi funcționează la trei persoane dintr-o mie, dintre care două pur şi simplu au convingerea că totul merge cum trebuie, deşi în realitate nu se schimbă nimic. Şi destul de mulți oameni observă o înrăutățire a lucrurilor şi atmosferei în viaţa lor, după ce încep aceste practici.

Acum, după mulți ani de terapie am propria versiune de ce.

În primul rând, persoanele traumatizate (la care trauma a avut loc până la vârsta de 7 ani) de obicei, au o mare dificultate de a înțelege ce-şi doresc de fapt. Ca în bancul: “am vrut acceptarea mamei şi am obținut 3 diplome de studii superioare”. Psihicul acestor persoane e răsucit în jurul fricii, că trauma ar putea să se repete, iar la bază stă sentimentul cronic de nesiguranță al acestei lumi. Respectiv, toate dorințele sunt legate de obținerea securității, protecției, susținerii şi iubirii şi nu automobile, apartamente, funcții, bărbații sau femeile vieții lor.

În al doilea rând, la persoanele traumatizate tot ce e legat de ” vreau”, în interior e acoperit de un şir de restricții, multe dintre ele fiind neconștientizate. De exemplu, persoana traumatizată îi cere Universului faimă şi succes. Se gândește că acestea o vor face fericită, în realitate însă speră că faima şi succesul o vor proteja de rușinea toxică cu care trăiește de când se ține minte. Chiar dacă dorința i se va îndeplini, ea nu îi va aduce efectul dorit. Pentru a scăpa de rușine e nevoie să lucrezi asupra ei, nu să cauți metode pentru a te urca în cel mai înalt pom.

Şi cel mai important lucru, această persoană traumatizate poate avea o teamă subconștientă profundă de succes. De exemplu, în copilărie era suficient să se laude, că imediat obținea dezaprobare şi respingere din partea părinților, sau succesele erau exacerbate de sentimentul eșecului personal al părintelui. Psihicul persoanei traumatizate asociază faima cu frica de a fi respins de familie. Şi atunci când merge cu înverșunare spre scopul său, instinctul de autoconservare o oprește. În cel mai bun caz persoana traumatizată va renunța, în cel mai rău se poate termina cu psihoză şi spital.

Din punctul meu de vedere, primul lucru pe care merită să-l facă persoana traumatizată pentru a-şi schimba viaţa –  este terapia.

Acum, pot face lucruri la care nici nu puteam visa înainte de terapie. Şi aceasta nu e rezultatul magiei, ci detectarea şi eliberarea resurselor interne legate de traumă.  Pe lângă aceasta, terapia îţi oferă posibilitatea de a obține o idee adecvată ce corespunde realității despre cine eşti cu adevărat.

Majoritatea persoanelor traumatizate se văd pe sine în reflectarea oglinzii distorsionate a familiei în care au crescut (cum spunea Berne – “alcoolic ca tatăl tău”, “speranțele ruinate ale mamei” “rebutul sexului şi caracterului greșit” etc.)

Sursa