Permite-ţi să trăiești Durerea – doar așa se poate vindeca!

Timpul trece rapid. Sentimentele se schimbă rapid. Nu există loc pentru a trăi durerea.

Oamenii merg de multe ori la psihologi cu un singur scop – pentru a înăbuși imediat durerea. Pentru a înceta să simtă – și din nou fuga, în viață, în muncă, în familie. Ca roboții. Pentru a trăi și a nu-ţi face griji. Pentru a trăi și a nu fi încurcat de gânduri obsesive. Pentru a trăi și a nu simți.

Pentru că durerea – e despre sentimente. Este un indicator. Unde este încălcată integritatea, acolo doare. Unde e rană, acolo doare. Unde e rană – acolo nu poate să nu doară. Dacă organismul e viu, el reacționează cu durere la traumă, la boală, la abatere a funcționării normale.

Există o soluție: să devii cyborg, atunci nu va durea. Niciodată. Însă atunci nici răsăritul nu te va bucura, nici vinul nu va avea gust. Acestea deasemenea sunt sentimente.

Rana nu trece imediat. Haideți, să-i punem unguent. Haideți, să-i punem un bandaj. Rana nu se va vindeca mai devreme decât vor începe să funcționeze toate mecanismele de protecție şi reabilitare. Sângele nu poate fi forțat să se coaguleze mai repede, iar celulele să se regenereze mai repede. Totul are loc cu viteza sa şi la timpul său.

La fel se întâmplă şi cu psihicul. Trebuie să prelucreze toate etapele. Trebuie să-ţi permiți să trăiești boala.

Pierderea – doare. Despărțirea – doare. Un mesaj cu conținut rău – doare. Un mesaj fără răspuns – doare. Un cuvânt dur – doare. Lipsa de iubire – doare. Ignorarea – doare. Gelozia – doare.  

Nu trebuie să fugi, să te salvezi, ci să trăiești acestă durere. Ca atunci când ai gripă, stai în pat şi bei ceai cu lămâie.  Trebuie să accepți această durere, această stare. Să recunoști şi să numești ceea ce simţi. “Da, sunt geloasă”, “Da, mi-e teamă să o pierd, mi-e teamă foarte tare”. Să simți. Să plângi. Să te înfurii. Să-ţi verși furia. Să suferi, uitându-te la poze. Să scrii scrisori prostești. Să-ţi dedici un timp pentru a trăi durerea de situație. Să fii cu ea. Fără s-o ungi cu ceva. Fără să te sustragi. Să-ţi faci timp pentru a trăi conștient durerea.

Psihicul va conecta singur mecanismele de protecție. Dacă nu îl vei încurca. Durerea va fi trăită şi va veni apatia, indiferența. Apoi, va veni înțelegerea calmă a ceea ce s-a întâmplat. Apoi – acceptarea situației şi dorința de a merge mai departe. Este ceea ce ai vrut să obții imediat, chiar la început.

Înțeleg, e o rețetă ciudată. Însă, sunteți singuri conștienți că acțiunea oricărui analgezic se termină, iar rana nu mai doare, doar atunci când se vindecă.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!