Înțelegerea, apropierea spirituală – aceasta e iubirea adevărată!

Scriitorul A.I. Kuprin are o  poveste despre o femeie ce călătorea cu trenul împreună cu soțul ei, un domn crunt și nepoliticos. Bărbatul a adormit și sforăia – a obosit probabil să tot facă observații… și doamna a început să schimbe o vorbă, două, cu un tânăr ofițer ce stătea lângă ei – o conversație complet inocentă, despre tot felul de lucruri banale.

Despre cum în copilărie poți încremeni – şi timpul încetinește, iar cursul devine diferit, de parcă ar fi eternitatea. Despre cât de misterios şi ciudat e să stai sub masă, retras de lumea întreagă, să atingi franjurile feţei de masă…Despre ciudata amărăciune din piept, când te uiți la cărbunii ce ard.

O astfel de discuție aveau şi se înțelegeau perfect: toate aceste senzații, sentimente, trăiri erau comune, vorbeau despre viaţa sufletului sub sforăitul soțului ei care dormea. Încercau să vorbească în șoaptă, să nu-l trezească, însă el oricum s-a trezit şi a mormăit ceva răutăcios la adresa soției.

Tânărul ofițer trebuia să coboare – era stația lui. Însă a realizat brusc, că niciodată, dar niciodată nu va întâlni un suflet atât de apropiat, cu care poţi fi fericit pur și simplu, fiind împreună …

Atunci au coborât împreună, fără nici măcar să ia bagajul doamnei – în incertitudine şi libertate totală. Ei s-au decis și au putut.

Povestea e scrisă cu câțiva ani înainte de revoluție şi evenimente sângeroase – să sperăm că au reușit să trăiască şi să se bucure.

Viaţa e scurtă. Ori e revoluția, ori războiul, ori a venit bătrânețea. Însă ei s-au decis. Mulți nu se încumetă când apare norocul să-şi întâlnească sufletul pereche. Rămân în vagon şi-i fac cu mâna, apoi toată viaţa suferă şi plâng pentru iubirea pierdută. Pentru oportunitățile iubirii pierdute. E groaznic să rişti, e groaznic să-ţi laşi valizele cu tot felul de lucruri inutile, e groaznic să-ţi schimbi viaţa. Sufletul pereche îl întâlnești o dată în viaţă – dacă îl întâlnești. Nu toți îl întâlnesc.

Înțelegerea completă, apropierea sufletească – acesta este iubirea adevărată. Şi probabil nici nu trebuie să te grăbești – trenul merge mai departe. Timpul nu așteaptă. Şi sufletele nu vor să se despartă…

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!