Nu mai sunt una din opțiunile tale…

“Încă mai am loc pentru tine în inima mea, nu şi în viaţa mea”

Eşti important pentru mine, însă a venit timpul să nu mai fiu una din opțiunile tale. Adevărul e că mi-am dat seama, că orice bărbat care dorește să fie cu mine, nu se va îndoi de aceasta. Din simplu motiv, că sunt femeie demnă de a fi totul pentru el.

Însă tu, nu ai putut decide până la sfârșit ce am fost pentru tine. Deşi, mă gândesc că ştii mai multe, decât te-ai prefăcut, însă nu contează ce gândim şi spunem, important e ce facem.

Tu însă, niciodată nu ai făcut ceva pentru mine. Realitatea este că incertitudinea în sine poate fi o soluție.

Întotdeauna îmi făceam griji, mă gândeam că poate la noi nu e simplu, că între noi e ceva mai mult. M-am gândit mult la ce a rămas nespus între noi. Acum însă, gata!

Pentru că am spus tot ce mi-am dorit să spun, iar ceea ce nu ai spus tu, deja nu mai contează. Așteptam de la tine o decizie, însă ea nu mai venea. M-am conformat cu statutul nostru liber și neclar. L-am eliberat. Am înţeles că uneori se termină fără punctul final. Aşa deschis, nefinisat, însă s-a terminat. Şi e normal, pentru că ştiu că pot găsi un nou început.

Nu voi vorbi de rău trecutul nostru, şi nu pot promite că nu mă voi atinge de tine vreodată, pentru că nu ştiu mai multe decât forţa invizibilă care controlează lumea.

Ceea ce ştiu sigur, e că în acest moment nu doreşti să fii cu mine, pentru că am decis să-l găsesc pe cel care îşi dorește acest lucru.

Ai vrut să merg mai departe, direct către bărbatul, despre intențiile căruia nu voi ghici, care nu va tăcea ca răspuns la întrebările mele serioase şi dificile.

Adevărul e că nu ştiu cine suntem cu adevărat, pentru că nu ai găsit niciodată cuvinte să-mi explici. Deşi niciodată nu m-ai rugat să fiu a ta, nici uşa nu ai închis-o pentru mine.

Însă acum, oricât de mult nu te-aş respecta, nu mai pot rămâne. Nu pot continua să te întreb, dacă ești gata să fii sincer şi să iei decizii ca oamenii adulţi, pentru că oricum voi auzi ca răspuns – tăcerea.

Inima mea  a obosit: femeia trebuie împinsă de atâtea ori, ca în sfârșit să decidă să plece.

E foarte dureros cum ai descris aceasta: de parcă eu te-aş fi obligat la toate, te-am sedus ca o sirenă, de parcă ai fi fost o victimă neputincioasă. Îţi cunoșteam slăbiciunile, atunci când nu vroiai să recunoști aceasta.  Vezi doar ceea ce-ţi este convenabil.

Acum însă nu mai vreau să fiu una din opțiunile tale. Nu ştiu cum s-o fac, pentru că ai devenit o parte din inima mea, fără să vreau, şi acum e greu să te scot de acolo. De fiecare dată când fac un pas spre tine, fac doi înapoi.  Eşti cea mai dulce luptă a vieții mele, dar voi încerca să o depășesc.

În fiecare zi sunt tot mai departe şi poate într-o zi voi fi suficient de departe, pentru a mă convinge că între noi nu mai există nimic.

Cu toate acestea, ar trebuie să ştii că fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus a fost adevărat, în special despre iubire. Nu regret ce am spus. Unele lucruri doar trebuie eliberate: dacă e soarta, ele se vor întoarce la tine din nou.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!