Anxietatea. De ce omul modern ajunge în această stare?

“Anxietatea – este regizorul teatrului nostru interior” (Joyce McDougall)

Atacurile de panică destul de răspândite în ultimul timp, ne fac să credem despre ele că sunt un fenomen sistemic, care necesită un studiu aprofundat al contextului cultural în care “au înflorit”.

Lumea modernă pentru om devine tot mai puțin previzibilă şi stabilă. Instituțiile sociale care înainte îndeplineau funcția de stabilitate (familia, biserica, profesia) acum nu mai au aceeași putere.

În general, lumea modernă devine tot mai dinamică, nelimitată, versatilă şi-i oferă persoanei o mulțime de opțiuni. Acest lucru nu e rău, dar există şi o altă parte a monedei. Omul modern de multe ori nu e pregătit pentru acestă abundență de propuneri din partea lumii, ceea ce-l face să se simtă pierdut, anxios și uneori se ajunge în situații de panică.

Lipsa unei lumi exterioare stabile se reflectă şi în lumea interioară a persoanei. Astăzi, pentru a răspunde la întrebarea “cine sunt Eu?” persoana e nevoită să facă o alegere. Alegerea inevitabil naște anxietate. Şi deoarece eşti nevoit să faci alegeri permanente, atunci şi anxietatea devine permanentă.

Omul modern se confruntă cu o mulțime de alegeri, în condițiile lipsei tot mai mare de timp – lumea este în continuă mișcare. Și Eu-l său, pur şi simplu nu reușește după el. Toate acestea îi creează omului modern probleme cu identitatea.

O altă caracteristică a omului modern, este pierderea comunicării cu alte persoane. În lumea modernă, rămân tot mai puține forme sociale în care persoana ar simți că face parte, că se implică. El a obligat să se bazeze tot mai mult pe sine. Individualismul a devenit una din valorile cele mai importante ale lumii moderne.

Omul modern devine tot mai narcisist, iar acest lucru duce inevitabil la singurătate, la imposibilitatea de a se baza pe alții. În această situație a lumii dinamice și a cerințelor dure faţă de personalitate,  omului îi vine tot mai dificil să se relaxeze și să aibă încredere în lume.

Şi iată aici pe scena psihologică apare anxietatea. Anxietatea este rezultatul neîncrederii în mediul înconjurător şi cel interior – în Eu-lui său. În acest mod lipsa stabilității în lumea exterioară şi instabilitatea lumii interioare naște anxietate severă. Iar anxietatea la rândul său naște necesitatea controlului.

Controlul – este partea opusă a anxietății care nu e conștientizată de persoană. Controlul, e o modalitate de a face faţă anxietății.  În spatele anxietății stau fricile – “lumea e instabilă şi ca urmare periculoasă, iar eu sunt prea slab pentru a fi stabil în această lume”.

Omul nu poate fi mult timp în starea de îngrijorare. Singurul mod de a face față acestei situații este încercarea de a o controla. Controlul aici e ca o protecție, o încercare de a face viața stabilă, previzibilă și cel mai important – sigură. În acest caz, obiectele de control pot deveni alte persoane, cât şi piesele divizate ale Eu-lui său.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!