Triunghiul lui Karpman: Iată cum se formează rolurile într-o relație dependentă

Multe jocuri psihologice care apar în diferite situații ale vieţii și care se întâlnesc des în societatea noastră, de obicei se reduc la modelul de comunicare numit triunghiul lui Karpman.

Trei unghiuri ale acestuia sunt trei roluri “victima”, “tiranul” şi “salvatorul”.

Cel mai acceptat rol social, cel mai prestigios este “salvatorul”. El ştie răspunsul la toate întrebările, el oferă ajutor, sfaturi, el salvează pentru a se simţi important. “Salvatorul” întotdeauna îşi asumă responsabilitatea pentru bunăstarea altora. Însă în timp ce el se ocupă de problemele altora, ale lui doar se adună. Salvatorul are convingerea că necesitățile lui personale nu sunt importante, el e apreciat pentru ceea ce poate face pentru alţi oameni. Dacă omul se simte extrem de mândru  şi important de ajutorul pe care îl oferă, sau dimpotrivă se simte utilizat – acesta poate fi un semnal că el joacă rolul “salvatorului”

“Victima” – este persoana supărată, jignită, cea care suferă fie din dragoste, fie de muncă grea, alcoolism, droguri ş.a. Toate relațiile în triunghiul lui Karpman sunt construite în jurul victimei,  în mod paradoxal, din inițiativa ei.

De ce? Pentru că sărăcuța “victimă” obține o mulțime de beneficii din statutul ei inferior. Ea poate fi iresponsabilă, fără inițiativă,  pe ea oricum o vor salva. Pe această persoană întotdeauna o compătimesc, e mereu în centrul atenției, nu trebuie să-şi asume responsabilități pentru viaţa sa, ea poate pur şi simplu să nu facă nimic.

În acest rol poate ajunge persoana care din careva motive nu e în stare să se îngrijească, în tot sunt vinovați cei din jur, societatea, viaţa grea, iubirea neîmpărtășită, boala etc. şi neapărat se va găsi cineva (un salvator), care va veni şi-i va aranja viaţa.

Al treilea participant al triunghiului este “tiranul” – acesta este din punctul de vedere al victimei, cel care aduce problemele, face presiune. Astfel “victima” în căutarea ajutorului apelează la “salvator” şi dacă el va fi de acord cu acest rol, atunci triunghiul s-a realizat.

Relațiile triunghiulare se pot dezvolta în orice situație ale vieţii. Cel mai mult se observă în familiile unde există o persoană dependentă (de alcool sau droguri) sau o persoană foarte bolnavă. Adică acolo unde este nevoie de grijă continuă. Deseori oamenii sunt “salvați” de iubire, când cineva îi iubește cu atâta pasiune, încât toate puterile le consumă pentru persoana care nu-i răspunde reciproc. Într-o astfel de situație îndrăgostitul va fi “victimă”, obiectul iubirii “tiran”, iar apropiații îndrăgostitului de regulă sunt în poziția de “salvator”. În astfel de relații totul poate decurge într-un cerc închis.

De remarcat că pentru triunghiul lui Karpman e suficient şi două persoane. Soţul şi soţia se schimbă cu rolurile jucând când tiranul, când victima şi în mod regulat salvându-se reciproc.

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!