Comportamentul “aproape de limită”. Ce este şi cum se manifestă…

Prin comportamentul “aproape de limită” mă refer la necesitatea acută de a avea pe cineva alături, de exemplu dorința copleșitoare de a te “agăţa” de un anumit partener, prieten, mama, şeful sau pe cineva care va înlocui figura maternă (cel mai des aceștia sunt banii sau munca). Adică este o necesitate foarte bruscă şi persistentă de a avea alături “mama” simbolică exterioară.

Modul neașteptat şi severitatea (în lipsa unui pericol real) în aceste cazuri sunt criteriile de diagnostic că această necesitate nu rezultă din circumstanțele vieții, ci e provocată de anxietatea traumatică internă. Cum apare? De obicei aceasta e o consecință de separare bruscă de figura maternă.

Acestea pot fi cazuri de despărțire de mamă la o vârstă fragedă (până la 1,5 ani) care nu au fost compensate; episoade traumatice cu ignorarea copilului ( „nu vorbesc cu tine!“) și / sau interzicerea bruscă a contactului ( „Pleacă de lângă mine!“ „Nu îndrăzni să te apropii până când nu-ţi ceri iertare!“), sau spunându-i copilului că deja „a crescut“ şi acum „nu are dreptul să fie mic“. Aici mai putem menționa răceala emoțională reală sau demonstrativă, amenințarea directă sau indirectă „că dai copilul cuiva, în cazul „comportamentului rău“.

Având în vedere că lipsa mamei (reală sau emoțională) este într-adevăr o amenințare pentru viața unui copil mic, în astfel de momente copilul se confruntă cu un sentiment insuportabil de teroare, căruia nu-i poate face faţă – și acest sentiment care îl inundă, este mai mult sau mai puțin disociat, încapsulat în interior, pentru a păstra cel puțin o anumită integritate psihică.

În realitate această senzație de anxietate gigantică nu dispare odată cu vârsta, iar la maturitate persoana e “acoperită” de accese de frică şi anxietate. Nu întotdeauna e posibil de depistat ce a provocat această anxietate. De multe ori, aceste atacuri se referă la relațiile cu cei apropiați (parteneri, soți, prieteni, părinți) sau la domeniul finanțelor.

Această alarmă internă nu se simte deloc, ci caută imediat un motiv. De exemplu, e criză financiară în ţară şi nu contează că acum o oră nu-ţi făceai griji pentru ea, iar în acest moment cu o emoție nebună, numeri toţi banii disponibili. Sau de dimineață totul era în regulă cu soţul/soţia/copiii, iar acum brusc te simţi vinovat faţă de ei şi alergi să “corectezi situaţia”, sau ceri dovezi imediate că totul e în regulă.

Regula generală este că, ca “pretext“ este ales domeniul vieții în care persoana se simte mai puțin încrezătoare în acest moment (astfel, dacă veţi urmări de ce era teribil de îngrijorat în diferite momente ale vieţii, poţi depista cu mirare că motivele erau diferite, ceea ce din noua arată că erau iluzorii.)

Sursa

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!