Eric Berne: Permiteți-vă să trăiţi după propriile reguli!

Dezvoltând ideile de psihanaliză ale lui Freud, teoria generală și metoda de tratament a bolilor nervoase și mintale, celebrul psiholog Eric Berne s-a axat pe „tranzacții“ (interacțiuni izolate), care stau la baza relațiilor interpersonale.

Unele tipuri de tranzacții, care au un scop ascuns, le-a numit “jocuri”. În acest articol, vă prezentăm un rezumat al cărții sale “Oamenii, care se joacă în jocuri“ – una dintre cele mai cunoscute cărți de psihologie a secolului XX.

1.Analiza tranzacțională 

Berne consideră că fiecare persoană are 3 stări ale ego-ului, care determină comportamentul său cu cei din jur. Aceste stări sunt: Părinte, Adult şi Copil.

Studiului acestor trei stări este dedicată analiza tranzacțională. Berne consideră, că în fiecare moment al vieţii ne aflăm în una din aceste 3 stări. Iar schimbarea de la o stare la alta se poate produce foarte rapid: de exemplu, conducătorul în acest moment a comunicat cu subalternul său fiind în starea Adultului, peste o secundă s-a supărat pe el ca un Copil, iar după un minut a început să-l învețe, fiind în starea Părintelui.

O unitate de comunicare, Berne o definește ca – tranzacție.

Starea “Părintelui” – îşi i-a originile de la modelul de comportament al părinților.  În această stare omul simte, gândește, acționează, vorbește și reacționează în același fel, cum au făcut părinții lui când era copil. Omul copiază comportamentul părinților săi. Starea ego-ului “Părinte” se poate activa atunci când îţi educi propriii copii. Chiar şi atunci când această stare nu pare a fi activă, ea adesea influențează comportamentul persoanei, îndeplinind funcțiile conștiinței.

A doua grupă a stării Ego-ului constă în faptul că persoana evaluează obiectiv ceea ce se întâmplă cu el, calculându-şi posibilitățile şi probalităţile reeşind din experiența anterioară. Această stare Berne o numește “Adult”. Ea poate fi comparată cu funcționarea computerului. Persoana în starea ego-ului “Adult” se află în starea “aici şi acum”. El îşi evaluează în mod adecvat acțiunile şi faptele, dându-şi seama perfect ce face, asumându-şi responsabilitatea pentru tot ce face.

Fiecare persoană poartă în sine trăsăturile unui copil mic. El uneori simte, gândește, acționează, vorbește şi reacționează exact cum făcea în copilărie.  Această stare a ego-ului Berne o numește “Copil”. Ea nu poate fi considerată copilărească sau imatură, această stare doar amintește copilul de o anumită vârstă, în general de la 2-5 ani. Acestea sunt gândurile, sentimentele şi trăirile, care se redau din copilărie. Când ne aflăm în poziția ego-ului “Copil”, suntem într-o poziție controlabilă, în starea obiectelor de educare, obiectelor de adorare, adică în starea celor care am fost când eram copii.

Care din aceste 3 stări sunt mai constructive şi de ce?

Eric Berne consideră că omul devine o personalitate matură, atunci când comportamentul său este dominat de starea “Adultului”. În cazul în care Copilul sau Părintele prevalează, aceasta duce la un comportament inadecvat și la o percepție denaturată asupra lumii. De aceea sarcina fiecărei persoane – este de a obține echilibru între cele trei stări ale Ego-ului, prin consolidarea rolului de Adult.

De ce Berne consideră starea Copilului şi Părintelui mai puţin constructive?

Deoarece în starea ego-ului “Copil” la persoană se observă o tendință destul de mare în direcția manipulării, reacțiilor spontane, precum și refuzul sau incapacitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru acțiunile sale. În starea “Părintelui” în primul rând domină funcția de control şi perfecționism, ceea ce deasemenea este periculos.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!