Rolul mamei în nașterea psihologică a copilului său

Mâna care împinge leagănul, conduce lumea….

Relația cu mama poate fi armonioasă, însă poate fi şi complicată sau ostilă, dar niciodată neutră…

Cele mai multe din necesitățile de bază ale copilului, sunt direcționate către părinți. Părinții – sunt “solul”, pe care apare un nou germene, şi de calitatea lui depinde, în mare măsură, creșterea.

Funcțiile mamei

Nașterea fizică –  prima şi cea mai importantă funcție maternă pentru copil. Însă ea nu e unica. Separarea fizică a copilului de mamă nu semnifică ruperea legăturii dintre ei. Această legătură deși slăbește cu timpul, se păstrează pentru tot restul vieții.

O altă funcţie, la fel de importantă a mamei, este implicarea nemijlocită în nașterea psihologică a copilului său. Iar pentru aceasta, însăși mama ar trebui să fie psihologic “vie”. Nașterea psihologică nu e un act unic, comparativ cu nașterea fizică.  Sunt cel puţin 3 momente-cheie în viaţa copilului, care îl conectează cu apariția noilor forme de identitate.

Mama “moartă”  – este o mamă cu probleme psihologice: nivel înalt de anxietate, frică de viaţă, frică de moarte, respect de sine scăzut, respingerea feminității şi sexualității sale. Deseori mama în relația cu fiica o folosește pentru a-şi rezolva propriile sarcini vitale.

“Mama moartă” – este o mamă care frustrează necesitatea de dezvoltare a copilului, este o mamă incapabilă să susțină identitatea lui nou creată.

Am identificat trei dintre etapele cheie în formarea unei noi identități:

1 etapă. Identitatea vitală (Eu sunt). Sarcina de bază a dezvoltării – recunoașterea de către mamă, dreptul copilului la viață. Nevoia de bază a unui copil – necesitatea acceptării și iubirii necondiționate. (Mamă, îmbrățișează-mă).

2 etapă. Identitatea individuală (Sunt aşa). Sarcina de bază a dezvoltării – recunoașterea de către mamă,  dreptul copilului la individualitate. Nevoia de bază a copilului – necesitatea de separare-individualizare (Mamă,  lasă-mă să plec).

3 etapă. Identitatea de gen. (Eu sunt un astfel de bărbat / femeie). Obiectivul principal al dezvoltării copilului – recunoașterea drepturilor identității de sex masculin / feminin. Nevoia de bază a unui copil în căutarea identității de sine, în primul rând – gen. (Mamă, apreciază-mă).

Următoarea tipologie propusă a mamelor „moarte“ este direct legată de un anumit stadiu de dezvoltare a identității copilului.

Mama respingătoare – este acea mamă care nu e capabilă să-şi accepte şi să-şi iubească copilul necondiționat, prin urmare, nu susține dezvoltarea și vitalitatea nașterii identității sale.

Mama reținătoare – mama incapabilă să susțină separarea copilului și prin urmare, nu susține dezvoltarea și nașterea identității individuale.

Mama rivală – mama incapabilă să-şi susțină copilul în căutarea propriei identități şi prin urmare, nu susține dezvoltarea şi nașterea identității de gen.