Umbra tatălui: influenţa pe care o poate avea asupra destinului copilului său!

Despre influenţa mamei asupra destinului copilului, se cunosc multe. Mai rar se vorbește despre rolul tatălui.

Înainte, rolul de bază îi aparținea mamei – deoarece ea purta copilul nouă luni, îl alăpta şi îl educa. Despre rolul tatălui a scris Freud, subliniind imaginea regelui puternic, stăpânul care umbrește soarta copiilor. Şi cu adevărat, uneori  tații au o influenţă negativă asupra urmașilor săi.

În Imperiul Roman, tatăl avea autoritate completă asupra copiilor săi. Dacă dorea, putea să-i vândă în sclavie sau să-i omoare – și nu purta nicio responsabilitate legală pentru aceasta. Pentru titlul de servitor, sclav sau copil – se utiliza același cuvânt. Aşa că, bieții copii puteau doar să spere la conștiința și dragostea părintelui său, deoarece statul nu îi putea proteja.

Adevărul e că, unii taţi inconștient (iar uneori conștient) își urăsc copiii şi le doresc moartea. Odată cu trecerea timpului să-ţi omori copilul a devenit nesigur, legile s-au schimbat, de aceea agresorul  a găsit alte metode prin care să-şi omoare urmașii.

„Ești slab, eşti un nenorocit, nu te pricepi la nimic!“- acesta este un exemplu tipic de agresiune și ură a tatălui. „Ce-ţi pierzi timpul cu el, lasă-l să se obișnuiască, să-şi rezolve singur problemele!“, “Pe mine în copilărie mă băteau, iar tu te porți cu el de parcă…”

Apropo, Hitler deasemenea era bătut în copilărie de tatăl său în scopuri educaționale. Îl bătea astfel, încât micul Adolf stătea ore întregi în stare inconştientă. La ce au condus aceste metode de educație, a răspuns istoria omenirii.

Agresorul întotdeauna găsește o explicație social-acceptabilă pentru sadismul său: “Îi vreau doar binele!” O astfel de persoană nu-şi va recunoaște nici sie însăși, că e condusă de gelozie, invidie, ură, dorință de moarte.

În momentul concepției, tatăl deja îşi aduce contribuția la formarea destinului copilului său – este fapt demonstrat de psihologi.

Iar în popor, acest lucru se cunoștea de veacuri. De aceea, tatăl viitorului copil era obligat să respecte un şir de reguli de conduită psihologică. De exemplu, în timpul nașterii, tatălui îi este impus să-şi scoată aproape toate hainele, să se lege cu sfori şi să deblocheze porți, uşi, iar uneori să strige şi să ţipe împreună cu femeia, ori să stea alături de soția sa care năștea. Însă cel mai important, tatăl trebuia să dorească venirea pe lume a copilului, să-l aștepte şi să-i dea bine venit.

Uneori, tatăl îşi iubește copilul şi nu-l jignește, însă neintenționat îi transmite acest program tragic care predomină asupra lui.

Moartea timpurie a tatălui, deasemenea poate fi transmisă urmașilor. Cercetătorii sinucigașilor au demonstrat că au șanse mai mari să se sinucidă, urmașii celor care au făcut aceasta, indiferent cum au privit acești copii actul părintelui.

De exemplu, Hemingway îşi critica tatăl “slab de fire” care s-a împușcat. El însuși fiind o persoană de succes, curajoasă, care mergea la vânat, pescuit, scria lucrări extraordinare, câștiga mulți bani, apoi însă s-a sinucis, exact în același mod ca și tatăl său.

Impactul negativ asupra sorții poate fi asociat cu o ranchiună împotriva tatălui, pentru refuzul de a-şi îndeplini pe deplin, funcția de întreținător și protector.

Desigur e bine să-şi iubești şi să-ţi respecți părintele. E rău – să-l urăști şi să-l disprețuiești. Îmi aduc aminte o istorie, unde un preot catolic la un forum psihologic, ne convingea cât de important este să-ţi ierți părinții, să-i iubești şi să-ţi reînnoiești relația cu ei… iar atunci o doamnă i-a răspuns: “Din păcate eu nu pot face acest lucru” De ce ? Doar religia ne învață să iubim şi să iertăm!” Iar Cristina i-a răspuns: “Sunt victima incestului. Tatăl meu, m-a violat în copilărie”

Înainte de a te impune silit să iubești şi să ierți, e nevoie să te clarifici cu propria viaţă, să-ţi înțelegi programele negative şi să recunoști acel rol pe care l-au avut părintii tăi. Din păcate rolul tatălui nu întotdeauna e pozitiv, însă putem face faţă, în special dacă o vom face împreună cu cineva, în care avem încredere.

Sursa: www.kiryanova.com

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!