Analiza tranzacțională în relațiile dependente

“E al meu! De ce flirtează cu alta…ar trebui să fie doar cu mine! Dacă aş putea să-l leg…!”

De unde apare o astfel de atitudine faţă de cealaltă persoană? De unde se ia această necesitatea de a “lega” pe cineva?  O astfel de necesitate încât Clientul îşi dorește să-şi lege fizic obiectul iubirii şi să nu-i dea drumul!

“Chiar şi atunci când e lângă mine, nu-mi este suficient!”

Aceste cuvinte nu mi le spune un copil, ci o domnișoară matură!

Nu e de mirare că mi-a apărut această asociere cu copilul. De altfel nu mi-aş fi amintit de modelul psihologic dezvoltat de Eric Berne – analiza tranzacțională. Iată unele postulate importante pe care consider că e necesar să le exprim:

1.Fiecare persoană aflându-se într-o situație sau alta, acționează reişind din cele 3 stări ale Ego-ului său: adult, copil, părinte

2. Stările ego-ului se deosebesc una de cealaltă

3.Fiind într-o situație de comunicare (interacțiune) cu cealaltă persoană, stările ego-ului nostru interacționează cu stările ego-ului partenerului cu care comunicăm.

Tehnica:

Împărţiţi o foaie A4 în 3 părţi,  numind fiecare parte: adult, copil, părinte. Completăm fiecare parte cu ceea ce răspunde clientul. Pentru a-i ușura sarcina, îi puteţi pune o întrebare auxiliară: “Ce parte în interiorul Tău, îmi vorbește acum? Adultul, copilul sau părintele? Aceiași procedură se realizează şi cu partenerul clientului.

Exemplu: iată ce a ieșit la noi:

Ea:                   El:

De remarcat că clientei îi “lipsește” starea ego-ului Părinte!

Întrebăm clientul: Ce stare îţi place cel mai mult la partenerul tău? În ce stare ai dori să se afle când e lângă tine?

Răspunsul ei: ” Adult desigur! Întotdeauna mi-au plăcut bărbații serioși!”

– Ce parte a personalității tale o arăți cel mai des partenerului tău?

Răspunsul Ei fără să stea prea mult pe gânduri: “copil”

Însă alături de “copil” poate fi doar “părintele”. Doar părintelui îi este important să satisfacă necesitățile copilului! Astfel Ea inconștient “provoca” în partener,  starea “părintelui”, şi nu ceea ce-şi dorea – adică “adultul”.

-Relațiile de iubire între Părinte şi Copil – nu sunt corecte!

-Desigur, nu sunt!

-Am înțeles, pentru ca el să fie cu mine “Adult”, eu însumi trebuie să devin “Adultă”.

Analiza tranzacțională  – nu e doar o analiză a comportamentului. Cu ajutorul ei îţi poți da seama uşor care sunt cauzele inițiale a comportamentului.