NU lăsa DORINŢELE pe mai târziu, TRĂIEȘTE viaţa ASTĂZI!

Ați observat cât de des renunțăm la o zi bună, pentru a ne bucura de ea mai târziu?

Socrul meu este vânător, iar când e sezonul de vânătoare ne răsfață deseori cu vânat. Zilele trecute ne-a adus o raţă sălbatică şi am decis s-o pregătesc cu legume.

“De ce o pregătești acum, las-o pentru o zi de sărbătoare!” – mi-a spus soţul.

De ce, să o las pentru o zi de sărbătoare? De ce, să nu o prepar azi? De ce, să amân plăcerea pe mai târziu?

Ca într-un film, mă întorc imaginar în copilărie şi văd clar imaginea când înainte de sărbători frigiderul era plin cu bunătăți, dar nu se permitea de mâncat din ele, pentru că erau pentru masa de sărbătoare. Astfel de istorii se repetau şi la zilele de naştere sau alte sărbători.

Articolul desigur nu e despre bucate, ci despre cum  ne obișnuim încă din copilărie să ne refuzăm plăcerea de azi, de dragul bogăției iluzorii din viitor.

Ca nişte masochiști, credem că dacă astăzi vom avea un pic de răbdare, mâine dreptatea va triumfa şi totul va fi bine. Însă mâine nu vine niciodată, pentru că fiecare nouă zi – este „astăzi”.

Răbdarea şi limitarea devin o normă a vieţii.  Iar dacă  se întâmplă momente de hedonism și permisivitate, atunci simțim rușine pentru propriul egoism și lașitate.

În capul nostru stă ferm convingerea că ceva bun, nu cade pur şi simplu din cer, viaţa bună trebuie să o meriţi, trebuie să te sacrifici. Trăim în așteptarea următoarelor provocări fiind cu gândurile deja în viitor şi niciodată în momentul de faţă.

Credem în iluzii şi corectitudinea vieţii. Că cineva te va recompensa pentru răbdare şi smerenie şi ca în poveşti, binele va învinge răul. Avem teama să admitem că viața – este o incertitudine continuă și multe evenimente se întâmplă doar pentru că trebuie să se întâmple. Iar dacă ni se oferă o plăcere astăzi, o vom amâna pe mai târziu. Apoi, vom merge în vacanță, apoi vom investi în educație, apoi ne vom relaxa – toate apoi…

Îmi aduc aminte de unul din dascălii mei. Era o doamnă de 70 de ani care povestea că acasă bea ceaiul din cele mai frumoase ceşti, mănâncă din cele mai bune farfurii, îşi pune bijuteriile cele mai scumpe nu la ocazii speciale, ci atunci când are chef. Era o doamnă rafinată, care se îmbrăca întotdeauna elegant, avea părul frumos aranjat şi mereu un surâs pe faţă, iar ochii îi străluceau de bunătate. Ea trăia cu momentul şi nu aștepta invitație să fie fericită, nu căuta motive pentru aceasta.

Adevărul e, că noi nu suntem capabili să prezicem ce se va întâmpla. Cu o certitudine absolută putem ști, doar ceea ce se întâmplă acum, în acest moment.

Ştiu sigur, că pe masa de sărbătoare va fi mâncare care va rămâne neatinsă, iar dimineața va fi pusă în frigider şi va muri lent, iar peste câteva zile va ajunge la gunoi. Şi astfel se întâmplă cu multe lucruri. Îmbrăcămintea iese din modă, vesela se sparge, bijuteriile se prăfuiesc în cutii.

Nici ieri, nici mâine – fericirea nu va veni. Ea e posibilă doar AZI şi constă în lucruri simple. În prepararea cinei pentru cei dragi sau cafelei aromate în zori, ori într-un zâmbet gingaș pe care îl dăruim omului drag în avans, fără să așteptăm o ocazie potrivită sau specială.

Nu lăsa pe mâine, ceea ce poţi face astăzi.

Cu multă recunoștință întâlneşte ziua de azi. Pune-ți cele mai bune bijuterii, bea ceaiul din cele mai bune cești, bucură-te de vacanţă şi nu te grăbi să refaci toate lucrurile astăzi, pentru a te bucura de liniște apoi.

sursa: www.sarapina.info

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!