De ce femeia îşi pierde adevărata valoare…

În lumea bărbaților totul e simplu. Dacă ai succes pe plan social: câștigi suficient, ai succes pe plan profesional, dacă te respectă cei din jur, poţi spune că eşti bine.

În lumea bărbaților totul e mai simplu. Nu spun că sarcinile bărbaților sunt mai uşor de realizat. Şi bărbaților uneori, le este dificil să facă faţă greutăților şi responsabilităților faţă de familie, colectiv, societate. Însă către ce tinde bărbatul este destul de clar. Să se realizeze pe plan profesional, să-şi întrețină familia şi pe sine, să aibă urmași.

Sarcinile femeii în principiu, se reduc doar la familie. Căminul familial este pe umerii ei, ea îl întreține. Femeia creează relațiile în familie, îşi susţine soţul, ascultă durerile şi bucuriile familiei, organizează petrecerea timpului liber, se ocupă de școli, grădinițe etc… Desigur bărbatul poate participa la toate acestea, însă din punct de vedere strategic şi organizatoric se ocupă femeia.

Femeia creează sensuri. Femeia joacă un rol extrem de important într-o relație.

Am auzit undeva o frază: “Oamenii se căsătoresc, pentru că au nevoie să le fie alături – un martor al vieții lor.” Femeia îi oferă bărbatului exact acest lucru, precum şi el ei. Însă de ce atunci ea, e atât de nefericită şi îşi devalorizează importanţa?

De multe ori se întâmplă aşa, că femeia consideră că dacă nu câștigă bani, atunci e un nimeni. De unde vine o astfel de afirmație?

Da, în lumea noastră banii sunt o categorie destul de importantă. Sunt un factor social.

Doar că, de multe ori bărbatul e cel care devalorizează femeia. Din cauza complexelor sale interioare. Luptele pot fi atât psihologice, cât şi fizice. Totul depinde de profunzimea propriilor sentimente de inferioritate. Devalorizând femeia, bărbatul automat se devalorizează pe sine, alegerile sale, relațiile lui şi viaţa lor în comun.

Cu aceste acțiuni el îşi sapă singur groapa, pentru că energia feminină care ar putea fi îndreptate spre el, spre o cauză comună, va fi transmisă fie pentru a se proteja, fie pentru a distruge relația.

Aceasta este în cazul în care femeia e devalorizată de soţ.

Însă, de multe ori femeia se devalorizează singură. Şi desigur, rădăcinile respectului de sine scăzut, sunt în copilărie. Acolo unde fetiţa nu a fost lăudată suficient, nu i s-au făcut complimente, unde se încurajau şi se dezvoltau doar abilitățile mintale. Sau dacă a primit mult așteptata laudă pentru unele realizări, atunci acestea vor fi originile perfecționismului.

Pentru că în realitate, noi avem nevoie doar de iubire şi acceptare. Întotdeauna tindem să le obținem, îndeplinind orice condiții, conștient sau nu.

Deci, dacă încă din copilărie femeii i s-au cultivat calitățile masculine, iar cele feminine au fost ignorate, evident că femeia mică în interior nu s-a dezvoltat, ori s-a dezvoltat aşa cum a putut. Pe ascuns, stânjenită, rușinată.

Şi, nu întotdeauna pentru că părinții erau răi. Răi-buni, acestea nu sunt categorii psihologice. Ei înșiși nu știau, nu puteau, nu aveau timp.

Acum însă sunt alte timpuri – timpul perfect pentru descoperirea propriei individualități, timpul pentru a face cunoștință cu tine, cel adevărat, timpul pentru a-ţi stabili propriile necesități şi priorități.

La fel e şi cu respectul de sine la femei. Se poate naște doar în sufletul femeii. Dacă nu va fi în interior, niciun fel de confirmare externă nu va fi accesibilă. Ea pur şi simplu, nu va putea vedea şi auzi nimic.

Stima de sine se naște în interior prin conștientizarea propriului loc, propriei valori,  propriei importanţe în această lume. Este despre capacitatea de a te bucura de tine însuți şi de lumea în care trăiești. Este întotdeauna despre dezvoltarea propriei personalități şi găsirea muncii vieții tale.

Pentru femeie cea mai importantă întrebare nu e “ce să fac?”, ci “cum să fac?”. Mai exact ea trebuie să-şi pună întrebarea: “cum vreau să mă simt?” “cum vreau să fiu?”. Răspunzând la aceste întrebări, va înțelege ce să facă, ca să fie aşa cum îşi dorește…