De ce a plecat soțul? O scrisoare pe această temă “dureroasă”…

Am trăit cu soțul meu zece ani, iar la aniversarea căsătoriei, a plecat. Şi nu doar a plecat, ci m-a înjosit în faţa întregului colectiv. Să fi plecat la iubită, pentru că mi-a fost infidel sau pentru că trăiam rău, mi-ar fi fost mai ușor să înțeleg. Însă el a plecat fără vreun motiv evident. Şi cel mai ofensator, e că pe parcursul acestor 10 ani, niciodată nu ne-am certat.

Duceam o viaţă liniștită, armonioasă. Eu cum am putut am creat comfort în familie, nu-l încărcam cu treburile casnice, pentru că oricum nu ar fi făcut aşa cum trebuie, îmi era mai uşor şi rapid să fac totul singură. Eu m-am obișnuit cu ordinea, iar el nu ținea minte nici cele mai elementare lucruri, de exemplu, cu ce burete se spală ceștile şi cu care platourile.

Deasemenea mă simt ofensată pentru în toți acești ani, l-am ferit de problemele de rutină şi am avut grijă de el ca de un copil. Iar el, ca răspuns, m-a făcut de rușine în faţa întregului colectiv.

Vă voi povesti pe larg cum a fost:

Era sâmbătă, aniversarea nunții noastre. Dimineața ne-am felicitat reciproc, eu i-am dăruit o pereche de papuci de casă de culoare verde, pentru că se combinau perfect cu halatul lui de baie, iar el mi-a dăruit o eșarfă de o culoare stranie care nu se potrivea nici cu paltonul, nici cu alte piese din garderobă, deși l-am rugat să nu-mi dăruiască lucruri, dacă nu are gusturi.

În acea dimineață însă, i-am mulțumit, pentru a nu ne strica sărbătoarea. Dar, se pare că el a simțit că sunt nemulțumită şi a hotărât să se răzbune: a îmbrăcat costumul din ziua de joi, deși trebuia să-l îmbrace pe cel de sâmbătă. Iar eu, i-am amintit discret, că azi trebuie să îmbrace costumul de sâmbătă, iar seara să-l schimbe pe cel de sărbătoare.

Problema e că soțul meu nu are gusturi şi ca să nu roșesc pentru aspectul lui ridicol, i-am făcut ordine în lucruri repartizând în fiecare zi ce să îmbrace. În buzunarul cămășii îi pun un bilețel, unde e scris pe puncte ce să facă. Eu mă deosebesc prin punctualitate şi acuratețe şi consider că orice lucru de succes depinde de un plan bine pus la punct. De aceea, întotdeauna îi făceam un plan: cu ce parfum să se dea, ce îmbrăcăminte şi încălțăminte să îmbrace în dependenţă de sezon, care s-ar combina cu costumele de fiecare zi.

În ziua aniversării stăteam la masă cu oaspeții. El a mers să-şi schimbe costumul de joi în cel de sărbătoare. Încercam să fiu veselă, bine dispusă, spunându-le oaspeților că soțul a aranjat masa şi de aceea nu a reușit să se schimbe.

Într-un final apare şi soțul la masă. N-o să vă vină să credeți ce a făcut! A îmbrăcat câte o piesă din fiecare zi şi nu costumul de sărbătoare. Eu desigur m-am prefăcut că totul e în regulă, însă când s-a așezat alături i-am șoptit :”Am trăit cu tine 10 ani şi nu am avut nici o idee că ești un om atât de sadic”

În acest moment s-a ridicat de la masă, a ieșit în mijlocul camerei și a comis act absolut huliganic.

Şi-a scos sacoul şi a strigat: “Acest sacou trebuie îmbrăcat doar lunea! Cravata aceasta e pentru ziua de marți şi a continuat până a rămas în chiloți. Apoi i-a scos şi i-a aruncat spre mine. “Chiloții sunt de sărbătoare!”. După care şi-a luat cheia de la mașină, actele şi a ieşit din casă gol, fără nici măcar să închidă uşa.

Iată de aceea vă scriu, nu înțeleg cum trăind 10 ani împreună, poţi să jignești astfel o persoană dragă, cum să te schimbi aşa brusc, să-ţi părăsești soţia fără niciun motiv.

Şi cel mai important, de ce a procedat aşa?