Scrisoare viitoarei mele iubiri…

Stau pe treptele unei scări de lemn şi urmăresc cu privirea copiii zburdalnici ce trec pe lângă mine pe biciclete. Mi-e cald. Sunt fericită că te am.

Eşti, probabil, cel mai bun lucru pe care îl am în viața mea. Îmi amintești de vară. De apusurile calde de catifea de culoarea  grapefruit-ului. Eşti, drumul asfaltat de soare care se ascunde după orizont. Cu tine mă pot bucura, precum de o străduță goală, într-o seară de vară când mergi cu picioarele goale pe asfaltul fierbinte. Vreau să te simt prin tricoul subţire, ud de căldură. Ești asemănătoare cu fericirea, comparabilă cu senzația vântului. Cu o adiere ușoară de vânt, când mergi pe partea din spate a unei biciclete vechi şi te ţii de umerii cuiva, iar aerul îţi descurcă șuvițele încâlcite de păr. Miroși precum grija, protecţia.

Eşti, mâinile puternice care îmi ţin strâns palma relaxată.  Eşti ochii obosiți. Şi acești ochi prind licăririle zilei care s-a scurs, şi care zâmbesc ochilor mei gri-verzi. Îmi amintești de mare. Albastră şi nemărginită, unde vreau să mă înec intenționat. Deoarece marea e în tine.

Eşti, senzația de zbor. Stau pe marginea unei prăpastii şi privesc pescărușii, care se învârt în depărtate peste apă, ei seamănă cu tine. Eşti liberă şi infinită. Şi momentul, pe care aş vrea să-l ţin minte pentru totdeauna – eşti tu. Culorile blânde şi gingașe de seară – sunt ca tine. Ești înaltă şi puternică. Şi de la înălțimea ta mă simt o copilă. Zâmbetul copiilor îmi amintește de zâmbetul tău, care mă face să-ţi zâmbesc înapoi.

Ești, îmbrățișările fără sfârșit în care cad şi-mi pierd capul. Ai mirosul visurilor, pe care aş vrea să le realizez de la zero. Ești ceea ce trăiește în mine.

Ești atât de frumoasă, iubire.